Petru Dumitriu, născut pe 8 iunie 1924, în Baziaș, județul Caraș-Severin, adică în Banatul Montan. A fost romancier, eseist și diplomat.
Cele mai cunoscute lucrări ale sale includ romanul „Cronica de familie”, care oferă o frescă amplă a societății românești de la începutul secolului XX. Debutul său în literatură are loc în anul 1943, cu proza scurtă „Nocturnă la München”. Primul volum al lui Dumitriu, „Euridice” a apărut în 1947. Printre alte scrieri, s-a remarcat cu romanul „Drum fără pulbere” (1951), nuvela „Bijuterii de familie” (1953) şi romanul „Pasărea furtunii” (1954).
A ocupat diverse funcţii de-a lungul vieţii, precum cea de redactor de revistă, director de editură. Viaţa personală a lui Dumitriu, a fost tumultoasă, el fiind căsătorit de două ori, prima căsnicie fiind un ajutor prietenesc dat primei soţii, căsnicia durând doar o săptămână.
De reţinut este că după moartea lui Stalin, Petru Dumitriu a scris cea mai importantă lucrare a sa „Cronică de familie”, în trei volume (1955-1957), ce face referire la destalinizarea din acea perioadă.
A murit în 2002 la Metz, unde este și înmormântat.
