La cincizeci de zile după Învierea Domnului Iisus Hristos, Biserica noastră a rânduit două praznice împărătești: Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) și Sfânta Treime, ambele fiind și sărbători legale, adică zile libere.
Despre vechimea și importanța sărbătorii Pogorârea Sfântului Duh grăiește cartea Faptele Apostolilor (cap. 2), scrisă de Sfântul Evanghelist Luca: „Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut casa unde ședeau ei (Apostolii – n.n.). Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi…” (v. 1-4).
Așadar, la cincizeci de zile după Înviere, sărbătorim minunea Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, în urma căreia ei au primit darul vorbirii în limbi necunoscute, nevorbite până atunci, dar care au fost înțelese de miile de credincioși veniți la Ierusalim, din Țara Sfântă și din diaspora, pentru a sărbători Cincizecimea, prilejuită de începutul secerișului și de primirea Decalogului de către Moise.
În ziua aceasta sfântă, sfântul Apostol Petru și ceilalți apostoli au predicat în Cetatea Sfântă și, în urma acestei predici, s-au botezat 3000 de suflete: copii, tineri și vârstnici, bărbați și femei, astfel fiind întemeiată, istoric sau în chip văzut, Biserica noastră creștină. De aceea, praznicul este numit și Duminica Mare, Duminica Verde, Ziua Duhului Sfânt sau Rusaliile. Cu acest prilej, bisericile se împodobesc cu ramuri de tei, nuc, stejar etc., simbol al limbilor de foc care s-au pogorât peste Apostoli, dar și ca îndemn de a ne împodobi și noi sufletele cu darurile Sfântului Duh.
Pentru că din Biserică facem parte toți cei botezați în numele Sfintei Treimi, adică și cei adormiți în Domnul, în sâmbăta Rusaliilor, la Moșii de vară, se face pomenirea moșilor, strămoșilor, părinților, fraților și surorilor, a tuturor celor care s-au „mutat de pe pământ la cer”, întru nădejdea învierii și a vieții veșnice, prinoasele binecuvântate fiind oferite ca pomană pentru iertarea păcatelor celor morți.
În Duminica Pogorârii Sfântului Duh, Liturghia este unită cu Vecernia, ca simbol al unității dumnezeiești în Sfânta Treime. În slujba aceasta specială, numită și „Vecernia plecării genunchilor”, sunt incluse 7 rugăciuni, pe care le citim și le ascultăm îngenunchiați, ca semn al smereniei și pentru a fi vrednici să primim harul Sfântului Duh.
Ziua a doua a sărbătorii Rusaliilor este închinată cinstirii Sfintei Treimi, adică a lui Dumnezeu, Cel Unul în ființă, dar întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh – învățătură fundamentală a Bisericii noastre. Învățătura despre Treimea Sfântă s-a descoperit în cărțile Bibliei și a fost formulată de Sfinții Părinți la primele două Sinoade Ecumenice.
Din rânduiala acestei sărbători face parte și slujba de binecuvântare a holdelor, țarinelor, grădinilor și a întregului mediu înconjurător, lăsat de Tatăl ceresc în grija și responsabilitatea noastră.
Astfel, după sfânta Liturghie, am ieșit în fața bisericii, am săvârșit Sfințirea mică a apei și am binecuvântat spicele de grâu, pe care le așezăm, ca simbol al sfințeniei, la icoane și la intrarea în casă, rugând pe bunul Dumnezeu să sporească roadele pământului și să avem pe masă „pâinea cea de toate zilele!”.
Sfintele Rusalii au fost pentru noi, preoți și credincioși deopotrivă, nu zile de minivacanță, ci prilej binecuvântat de a spori rugăciunea, de a ne întări în credință, de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra noastră și de a-L ruga să ne învrednicească de harul Sfântului Duh, „Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, Care a grăit prin proroci!”
