28 Februarie – 1754 (d.1816) s-a născut Gheorghe Şincai în Comuna Rânciu, Principatul Transilvaniei. Familia sa, tatăl Ioan Şincai şi Ana se trăgea din comuna Şinca Veche din Ţara Făgăraşului. A studiat limba maghiară în satul Săbed, Mureş, apoi latina la Tg. Mureş. Învaţă la Cluj timp de patru ani, gramatica și poetica, în 1768.
În 1733 este profesor de retorică şi poetică la Blaj, avându-l ca elev pe Ion Budai Deleanu.
Viaţa monahală îl atrage, şi în 1774 se călugărește. Ia numele de Gabriel. Îşi continuă studiile la Roma la Colegiul „De propaganda fide”, unde este bursier. Datorită meritelor sale a fost numit custode al acestei instituţii.
Şincai a făcut o pasiune pentru istoria românilor, fiind preocupat de „originea latină a poporului și a limbii române.” A fost un poliglot, cunoscător nu doar al limbii române, latine şi maghiare ci şi germana, greaca veche, italiana și franceza.
În urma sa a lăsat 300 de şcoli cu predare în limba română, deşi a fost deseori acuzat ca find un al doilea Horia.
La 14 septembrie 1794 este arestat şi întemniţat pentru câteva luni, lăsat apoi fără slujbă. Se exilează la moşia contelui Vass, şi termină cea mai importantă lucrare a sa „Hronica”. „Lucrarea „Hronica” propagă ideea românităţii, originea latină a poporului român, continuitatea lui pe teritoriul vechii Dacii, fiind singura istorie de sinteză, ştiinţific alcătuită, a întregului popor, prin valoarea şi bogăţia informaţiilor fiind peste tot ce se publicase până atunci în literatura noastră istorică. ” (Sursa: https://www.radioromaniacultural.ro/)
Cristina Maria Druguș