22 Aprilie 1850 – s-a născut Veronica Micle (d. 1889) la Năsăud. Este născută în acelaşi an cu Eminescu, de religie greco-catolică, Veronica a rămas orfană de tată de mică. Familia ei se mută în Tg. Neamţ, apoi la Iaşi, Veronica absolvă Şcoala Centrală de Fete, cu diploma de eminenţă. La doar 14 ani, devine doamna Helvig. Soţul ei, Ştefan Helvig, cu 30 de ani mai mare ca ea, se ocupă de educatia ei, şi o şcoleşte, oferindu-i lecţii de franceză, de canto şi pian, de literatură universală. Are două fete.
În 1872 Veronica Micle debutează, cu două schițe romantice, sub pseudonimul “Corina”. Micle va scrie proză şi poezii, fiind insprată de întâlnirile cu Eminescu. Din nefericire, decide să îşi curme viaţa, în urma aflării morţii lui Mihai Eminescu. Cade în depresie, se retrage la Mănăstirea Văratec, iar după 49 de zile înghite un flacon de arsenic.
„De câte ori am tresărit
La fiece mișcare,
Crezând că poate ai venit
Tu, dulce arătare.
Ș-apoi de câte ori am plâns,
Văzând că noaptea vine
Și lampa singură o-am stins,
Iubite, fără tine.” (Veronica Micle – „Singură”)
