De aproape 200 de ani evoluția limbii române se oglindește în mare măsură prin practica jurnalismului. Activitățile de presă în limba română s-au consemnat în istorie încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, început de secol XIX. Primele publicații au apărut în Transilvania și Țările Române, în ediții încă bilingve, în variantele: română și maghiară, română și germană, română și greacă/slavonă. De menționat câteva exemple de apariții timpurii, cum ar fi: „Fama Lipschii pentru Dația” (Leipzig, 1827), „Curierul Românesc” (București, 1829, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu) și „Albina Românească” (Iași, 1829, Gheorghe Asachi). Aceste gazete, precum și altele apărute ulterior, au contribuit la fixarea unor norme ortografice, dar și la introducerea de neologisme, marcându-se importante etape de modernizare a exprimării în limba română.
Această perioadă de început a determinat în scurt timp o avalanșă de tipărituri care au avut semnificații colosale în comunicarea mai eficientă a intelectualității cu masele populare, vorbitoare de limbă română. Presa dezvoltată în scriere românească a avut un rol esențial în Revoluția de la 1848, jurnalele și foile revoluționare contribuind decisiv la răspândirea ideilor democratice, dar jucând și un rol uriaș în unitatea de limbă a românilor. De amintit doar câteva exemple de publicații ale vremii: „Pruncul român”, „Poporul suveran”, „Zimbrul” ș.a. Poate mai elocvente sunt numiri ale unor publiciști fruntași ai Revoluției, ca Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, care au scris articole unde limba română a căpătat o forță retorică și mobilizatoare.
Mai apoi jurnalele românești au cuprins o serie de articole care au reliefat o consolidare a limbii prin presa literară și politică. Importante spații în reviste, precum „Convorbiri literare”, au fost ocupate de junimiști ca Maiorescu, Eminescu, Creangă, Slavici, care au fixat importante norme gramaticale și stilistice, au contribuit la purificarea limbii de neologisme inutile și la găsirea unui echilibru între tradiție și modernitate.
Aceste remarci sunt doar câteva argumente care au determinat membrii UZPR, Filiala „Valeriu Braniște” – Timiș, să organizeze, în colaborare cu Cenaclurile literare „Seniorii” și „Constantin Brâncuși” din Timișoara, în ziua de 25 august a.c., un simpozion cu tema: „ELOGIU LIMBII ROMÂNE”. Locul considerat cel mai potrivit pentru o asemenea acțiune, a fost ales pe o terasă din lemn, pe malul lacului din incinta „Muzeului Satului Bănățean” din Timișoara.
Simpozionul s-a deschis prin trei expuneri, cu arii diferite de acoperire a problematicii limbii române. Profesorul Gheorghe CIULPAN și-a intitulat expunerea printr-o întrebare retorică: „Mai e dulce și frumoasă ?”. Alegerea a făcut-o, cu gândul la cunoscuta poezie „Limba românească” scrisă de Gheorghe Sion, (scriitor, poet și revoluționar pașoptist): „Mult e dulce și frumoasă / Limba ce vorbim, / Altă limbă-armonioasă / Ca ea nu găsim.” … Cei prezenți au putut audia prezentarea unui adevărat studiu lingvistic, cu serie de aprecieri critice făcute asupra evoluției postdecembriste a limbii române, modernitatea actuală viciind în mare parte unele calități deosebite ale acesteia, mult „cântate” de înaintași: „Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată, / Un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată.” (Alexei Mateevici – „Limba noastră”) sau „A vorbi despre limba română / E ca o duminică. / Ea e plină de parfumul florilor, / De cântecul păsărilor, / De suferințele și bucuriile neamului nostru.” (Grigore Vieru – „Limba română”).
A urmat scriitoarea Constanța Sylvia HÂRCEAGĂ, cu prezentarea purtând titlul: „Restituiri istorice. Limba dacilor nu a dispărut”. Autoarea a stârnit interesul auditoriului prin opiniile exprimate, cu argumente aferente, referitoare justețea încadrării limbii române în categoria limbilor fundamentale, la nivel european. În încheierea expunerii, doamna Sylvia și-a citit din propriile creații poetice, exemplificând încă o dată cât de frumos se pot armoniza vorbele românești într-un poem.
Doamna dr. etnolog Mara MÂNDROANE, originară din Ciclova-Română (județul Caraș-Severin, s-a apropiat spiritual mai mult de cadrul spațiului „identic rural” de desfășurare al evenimentului, prin expunerea „Limba română, graiul nostru din străbuni”. S-a referit în special la particularitățile limbii române folosite din Banat, amintind de prezențe timpurii ale spațiilor de învățământ în limba română, apărute în special în mănăstiri și scoli parohiale, accentuând detaliul funcționării a 328 de școli românești în regiune, încă din anul 1802, deși se afla sub administrație maghiară. Interesantă a fost detalierea implicării condeierilor plugari în folosirea într-o evoluție pozitivă a limbii române pe meleaguri bănățene.
Conform programului, a urmat un „regal” de poezie și vorbe frumoase despre limba română, în diverse formule literare de exprimare, din partea mai multor participanți. În cadrul natural atât de ofertant al locației evenimentului, având în față perspectiva lacului liniștit, înconjurat de verdeața ierbii și a pomilor, versurile recitate, din creațiile proprii sau selectate din poeți celebri, au stârnit multă emoție și bucurie.
În intervenții s-au abordat și aspecte ale rolului presei în păstrarea sau deprecierea calității limbii române, în prezent una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene. Jurnalismul românesc, de-a lungul timpului, a reprezentat pentru limba română: o școală, o armă politică și identitară, un spațiu de rafinament cultural, dar și o oglindă a propagandei. Presa se constituie în prezent o adevărată arenă a adaptării din mers la condițiile impuse de era digitală.
De asemenea, au fost prezentate și noutăți editoriale. Părintele Dan D. GÂRJOABĂ, membru UZPR al filialei noastre, după recitarea unui frumos psalm, a lansat numărul 69/an XII/2025 al Revistei culturale de meditație, informație și spiritualitate „ANGHELOS”, publicație afiliată Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat.
Simpozionul, cu tema „ELOGIU LIMBII ROMÂNE”, a deschis săptămâna marcării „Zilei limbii române”, stabilită pentru data de 31 august, prin Legea 53/2013.
În loc de concluzie a acțiunii culturale de elogiere a limbii române, voi folosi o inspirație din poezia „Fă Rai”, din noul volum de versuri „Averea mea”, aparținând poetului timișorean ing. Ioan Vasile INDRICĂU: „fă Rai din tot ce ai / din suflet împarte / și bucură-te când dai / de împliniri ai parte” … Despre nevoia creșterii prețuirii limbii noastre, se cuvine un îndemn pentru toți românii:
Fă Rai din grai!
Foto: Maria Istov
