Ziua de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii, a fost hotărâtă nu întâmplător, a fi sărbătorită la începutul primăverii, când natura se naște și renaște, se trezește la viață, totul întinerește, primăvara însemnând un nou început al unui nou ciclu, în marele univers cosmic. Pentru noi, această sărbătoare se suprapune peste luna când, sărbătorim mărțișorul, vechi simbol religios al strămoșilor noștri, când era sărbătorită zeița Artemis. Este și sărbătoarea unui nou început din punct de vedere spiritual, căci așa cum natura se transformă și se primenește, așa sufletul omului trebuie primenit, omul trebuie să treacă la o altă treaptă a spiritualității, mai înaltă, să devină mai bun, generos, drept.
Femeia, ca mamă, este și ea născătoare, dătătoare de viață, căci ea are marea responsabilitate și onoare să preia din atributele Creatorului și să continue opera sa divină, de la începuturile omenirii. Creată dintr-o „parte” (tradus greșit, coastă) luată din hermafroditul Adam, Aisha a fost înzestrată cu destulă cutezanță, curiozitate, deschidere spre cunoaștere, așa că a primit înțelepciune de la zeul Nagas, apoi i-a transmis-o și lui Adam. Abia acum, ea a devenit H’eva. Înțeleapta Eva a luat hotărâtă în mâinile sale conducerea omenirii și a construit prima societate feminină, matriarhatul. A devenit zeiță, regină, preotesă, judecător, a întemeiat regate, cetăți și armate pe care le-a condus, a fost când ființă fragilă, sentimentală, muză pentru poeți, când eroină, vitează luptătoare, severă.
În imensitatea preistorică, Dacia/Dokia/Sorița va simboliza peste veacuri țara dacilor, așa după cum arată o inscripție descoperită la Deva și statuetele vechi găsite la Cucuteni; una de la Sprâncenata, se află la Muzeul din Slatina. A condus societatea ca mare regină și preotesă a Soarelui, după legile cele frumoase primite de la Apollo, Belaginele. Este înfățișată pe statuete, pe monede bătute de împăratul Traian în anul 112, fiind reprezentată ca regină cu căciula dacică pe cap, în mână ținând sceptrul imperial, care se termină în vârf cu o acvilă, în fața ei, jos, este o alta ce ține în cioc o coroană. Și Filip Arabul a bătut monede cu regina Dacia, unde apare scris: „Divinitatea Dacia protectoarea Provinciei”.
Cel mai mare regat antic de pe la anul 3 500 î. e. n. a fost acela al massageților (geții cei mari), întins din nordul Mării Negre, dincolo de Marea Caspică și până în Asia Centrală, a fost condus de regina Tomyris, care a învins marea armată persană a regelui Cyrus al II-lea. În sudul Dunării de azi, amazoanele (mazon-sân, a mazon, fără sân) „vestite arcașe războinice o cinsteau pe Artemis” scrie Pindar; au avut multe regine, printre care și Artemis Istriana (Platon). În urma unei înfrângeri, amazoanele au trecut în Banat și lângă râul Thermodon (Bega) au înființat Themiskyra (Timișoara). „Regina amazoanelor, după legendă, întemeiase cetatea Temiscyra, din Asia Mică”, scrie Diodor din Sicilia, iar Platon- „femeile din jurul Pontului Euxin, mulțime nenumărată, erau sarmatide”, din neamul sarmaților. Eschil, în tragedia „Niobe” spune că ele trăiau pe malul Istrului., dar și în Insula Albă/Șerpilor.
La 21 aprilie 753 î. e. n. plecată din Troia Dacică, împreună cu Aeneas, Roma Dea (alte nume, Rum, Râm) pune bazele unei noi cetăți în Lațium, viitoarea Romă, capitala Imperiului Roman. Marea prințesă dacă, Romula, din Reșca, jud. Romanați, a luptat alături de dacii carpi împotriva lui Filip Arabul, luată captivă, a fost dusă la Serdica, acolo l-a născut pe Galerius, împăratul care împreună cu Senatul Roman va schimba numele Imperiul .Roman în Imperiul Dac, la 1 mai 305.
Femeia de azi, oricare ar fi ea, ar trebui așezată pe un piedestal, fruntea să-i fie încununată cu diademe și flori, pentru că ea poartă pe umerii săi toate poverile și durerile lumii, așa ca ieri și astăzi, într-o societate care de multe ori o lasă să se descurce singură.
Sylvia Hârceagă
