Ne tot conducem, în surdină,
Ba’n grădiniţă, ba la şcoală,
Ba la spital, cu câte-o boală,
Ba la servici, cu câte-o vină –
Ne tot conducem, pe lumină,
La prânz, de Anul Nou, sau Paşte,
La câte-o masă, când se naşte –
La vieţi, sau morţi, de vor să vină –
Ne tot conducem, împreună,
Cândva, demult, la pensionare,
Sau în pământ, având crezare
În Învierea cea comună –
Şi nici nu ştim ce ne mai mână,
Suntem conduşi, sau ne conduce,
Suntem colegi de-arginţi, sau cruce –
Ne tot conducem împreună…
Ca nişte orbi, legaţi de mână…
Fii primul care comentează