Vin multi aici sa-si potoleasca setea
Izvoarele, izvoare au, in cer –
Si cu cat beau mai mult din tot ce tetea
Le-a daruit, cu-atat mai lacom, cer –
Cu stele inflorite in privire,
Si ochii infloriti ca niste tei,
Nu le-au ramas cuvinte sa se mire,
Cum de-au plecat, candva, de-aici, din ei?…
Si beau, si beau, dar tot le este sete,
Si beau cu amintirile, caus –
Dar beau? , sau sug cuminti, pe indelete,
La pieptul tarii, sanii ei de brus ?
Fii primul care comentează