Masina de dializa

 

Nea Iani este portar. Portarul scolii mele generale. Sa tot fi avand  400 de paini, salariu. Intr-o vreme, nici nu mai pleca de la scoala. Avea la subsol, sub scara comandamentului de pioneri, de odinioara, o camaruta, cu un pat de fier.

Om bun. In putere. Carunt, oleaca. Saritor. Priceput la toate. Ajutat de toate, pe nimica toata.

–          Si cum va descurcati, nea Iani, cu viata?  Cu banii? Din 400 de paini?

–          Mai fac lacatuserie, in timpul liber. Si vand ce fac, in targ. Mai iese un ban. Cand si cand.

–          Pai, luati si pomul asta. E cires bun. Altoit.

–          Multumesc. Sa va ajute Dumnezeu. Sunteti om bun. Daca ar fi toti ca dumneavaostra…Il pun in curte, la tara.

–          Da’ sa aveti grija. Ca face coroana mare. 8-10 metri, diametru. Si  se inalta 5-6 metri. Sa il puneti cu portaltoiul spre nord.

Dimineata cu dimineata, cand plec spre serviciu, si nea Iani e  in tura, il aud  strigandu-mi:

–          Buna dimineata, domnu’ inginer. Sa aveti o zi buna. Servici usor.

–          Buna dimineata, nea Iani. Si dumneavoastra, la fel.

Si dupa vorba lui nea Iani, serviciul mi se face, dis de dimneata, usor.

A nins. Nea Iani se lupta cu o lopata, in poarta mare a scolii:

 

–          Tot curatam la zapada. Credeam ca nu mai vine iarna inapoi.

–          Altii zic ca zapada asta este buna pentru pamant…

–          Tot ce da Dumnezeu este bun.

Nu zic nimic. Si raul este bun, pentru nea Iani.  Il tot mananca, cu seninatate, pe paine, si il schimba, prin masina de dializa a sufletului lui, tot in bine. Pentru ca tot ce da Dumnezeu, este bun…

 

28 martie 2013