Nea Iani este portar. Portarul scolii mele generale. Sa tot fi avand 400 de paini, salariu. Intr-o vreme, nici nu mai pleca de la scoala. Avea la subsol, sub scara comandamentului de pioneri, de odinioara, o camaruta, cu un pat de fier.
Om bun. In putere. Carunt, oleaca. Saritor. Priceput la toate. Ajutat de toate, pe nimica toata.
– Si cum va descurcati, nea Iani, cu viata? Cu banii? Din 400 de paini?
– Mai fac lacatuserie, in timpul liber. Si vand ce fac, in targ. Mai iese un ban. Cand si cand.
– Pai, luati si pomul asta. E cires bun. Altoit.
– Multumesc. Sa va ajute Dumnezeu. Sunteti om bun. Daca ar fi toti ca dumneavaostra…Il pun in curte, la tara.
– Da’ sa aveti grija. Ca face coroana mare. 8-10 metri, diametru. Si se inalta 5-6 metri. Sa il puneti cu portaltoiul spre nord.
Dimineata cu dimineata, cand plec spre serviciu, si nea Iani e in tura, il aud strigandu-mi:
– Buna dimineata, domnu’ inginer. Sa aveti o zi buna. Servici usor.
– Buna dimineata, nea Iani. Si dumneavoastra, la fel.
Si dupa vorba lui nea Iani, serviciul mi se face, dis de dimneata, usor.
A nins. Nea Iani se lupta cu o lopata, in poarta mare a scolii:
– Tot curatam la zapada. Credeam ca nu mai vine iarna inapoi.
– Altii zic ca zapada asta este buna pentru pamant…
– Tot ce da Dumnezeu este bun.
Nu zic nimic. Si raul este bun, pentru nea Iani. Il tot mananca, cu seninatate, pe paine, si il schimba, prin masina de dializa a sufletului lui, tot in bine. Pentru ca tot ce da Dumnezeu, este bun…
28 martie 2013
Fii primul care comentează