– Ba, Tanto, ba ! Ba ce am mai suferit noi pe vremea lui Ceausescu, ba! Ca nu aveam nici macar un mic si un tap sa te tratez ca pe o doamna!
– Asa e, Costele! Eu sufar si acum cand ma gandesc… Si imi strica la ten…
– Ba, Tanto, ba! Fara un mic, fara un tap, sa-ti fac o tratatie, o cinste, acolo, fara un sprit, fara un sifon, fara un loc de munca, ba Tanto! Cat ne-a maltratat pe noi, oamenii din popor, Ceusescu asta! Fara libertate, fara drepturile omului, fara democratie, ba Tanto, ba!
– Costele, pai ce libertate aveam noi? Sa stam pe peron, la Lehliu, in gara, si sa ne imaginam tapi si la mititei?
Sa nu facem ca acum, literatura stiintifica si fantastica, despre viata noastra? Costele, da eu un lucru nu inteleg!
– Spune, ba Tanto!
– Cum putem noi sa traim atata de bine acum, si cum puteam sa traim atat de rau?
– Pai asta e, ba Tanto, ne sucise mintile cu propaganda aia desantata despre suprema valoare a societatii, care este omul!
– Costele, da acum care este suprema valoare a societatii?
– Cum care, Tanto? Adevarul! Cinstea! Sanatatea! Invatamantul! Justitia! Credinta! Munca care il inobileaza pe om!
– Asa e, Costele, ca azi toti suntem mobili. Azi, aici, maine, pretutindeni!
Apropo, unde mergem azi, Costele?
Costel scoate un fulg din buzunar. Il arunca.
– Ba, Tanto, ba! Ce bine traim azi, ba Tanto ba! Uite colea! Mergem in Rai!
Tanta da sa se fardeze. Isi da cu palma in cap.
– Iar am uitat, Costele! Azi e Sfantul Costantin si Elena! Ziua mea! Ce sa mai mergem in Rai? Mai bine stam aici, la o masa! Sa ne amintim cat am suferit noi pe vremea lui Ceausescu!
– Bine, ba Tanto! Ca bine zici! Chelner, mai da-ne o idee!
20 mai 2013
Fii primul care comentează