Rugaciune

Si am ajuns la voi, iubitii mei.

Si poate simt ca azi, sunt Dumnezeu.

Dar voi imi spuneti limpede si greu:

Priveste, fiule, din lume ce-o sa iei!

 

Stau langa voi, parintii mei, putin.

Ce tineri sunteti, inramati in timp.

Am fost in voi, si eu, un anotimp.

Am fost in Rai – si azi, de ce e Raiul, chin?

 

Cum l-ati facut? Ca nu stiam nimic.

In toti, avea o dragoste, serviciu.

Mancam din ea, o paine, din oficiu.

Un biet copil intr-un razboi atat de mic!

 

Si astazi, am copii, si nu stiu cum,

Si nu stiu ce sa le mai spun, sa-i mint

De viata – cand ei stiu, si vad, si simt

Ca Raiul-l pierd, zi dupa zi, mai crunt, acum!

 

Si chiar imi pasa – insa ce sa fac?

Si cui sa  cer? Cand toata lumea cere –

Cer cei mai slabi, si cer cei in putere –

Si pentru toti, din veac, Pamantu-i prea sarac!

 

Lui Dumnezeu, nu indraznesc sa-I cer ceva.

Mi-e teama ca in mare mila Lui, chiar imi va da.

Si n-am sa pot purta povara Lui.

Istoria unui neam de cruci, in carca nimanui!

 

 

Si totusi, parca tot as incerca.

S-a mai cerut: si Duhul Sfant a arbitrat.

Fara valoare, eu, un om ratat,

In Iad – si Lumea toata, in iubirea Ta!

 

12 decembrie 2013