( titlu pus dupa scrierea poeziei, pe cand ma gandeam ce titlu sa-i pun, si am simtit o senzatie de rece in inima, de tibii reci, apoi, de rece, pe maini, pe fata de deasupra coatelor )
Din ochiul stang, mi-a curs, la Amza Pellea,
Si alta, s-a prelins, la Prioteasa,
Din ochiul sec, o lacrima de-aceea,
Ce singure ne ies, ca-n paine, casa –
Citesc Psaltirea. David, Imparatul,
In Psalmul 68, ce drept era –n cuvant –
De ce? M-am intrebat. Si-n omoplatul
Cel drept, m-a intepat sub Duhul Sfant –
A! Judecata Lui, era, deci, dreapta.
Nu pogorase inca pe Pamant,
Iubirea, ce indura, si asteapta
Sa ierte tot, cu dreptul la cuvant.
Si-acum? Cum judecam? Pe tinerii acestia,
Pe cei ce sunt, pe cei care au fost,
( dupa senzatia care urmeaza ) Ne-nteapa-n omoplatul stang , ( frig la genunchi, intepatura in antebratul stang ) ea, Bestia,
Iubirii in genunchi, si fara rost?
( senzatie inghet. Burta, membre inferioare. Acum,la tehnoredactare: cui in tibie dreapta)
Am inghetat? De mijloc? Coborarea
Din Dumnezeu, spre Fiul, e prea jos? ( la tehnoredactare: cui in tibie dreapta )
Sau in plamanii reci, n-avem iubirea
De a ierta, cum a iertat Hristos? ( la tehnoredactare: aceeasi durere, suportabil )
( inima licarind cald/rece )
Am inteles. Iubirea ni-e calaie.
Ce-i de facut? Cum sa platim cu noi?
Cum sa-nvatam pe manji, sa poarte fraie,
Cand ei fumeaza Lumea de Apoi?
Sa ii lasam pe cei ce stiu de toate
Sa faca ei. Noi, sa citim psaltiri.
Sa faca inchisori in libertate,
Cu gratiile marii Lui iubiri.
12 ianuarie 2014 ( seara ) compus
13 ianuarie ( dimineata ) tehnoredactat


Fii primul care comentează