Iti mai aduci aminte, floare alba,
Cum ne priveam si sarutam, pe strada?
Si-n jurul nostru, toti copacii vii
Ai lumii, isi sopteau, trecand: “Copii!” ?
Imi infloreau petalele-ti pe umeri,
Si-ti cuprindeam parfumul si zvacnirea,
Mai exista vreo lume, sa o numeri,
Cand nu stiam, si inventam, iubirea?
Nu existau livezi pe lumea noastra,
Nu existau nici pomi, nici cer, nici roi,
Nici-o lumina ca sa ne priveasca,
Ci-n ochii nostri, gemeni, numai noi –
Si tot sarut petalele uitate,
Si infloresti, din sevele de ieri –
Copacii trec, privesc, si-n libertate
Isi spun: “Copii! Ai altor primaveri!”
2 aprilie 2014
Fii primul care comentează