Se cade să îţi fi aprins o lumânare,
Se cade-o rugăciune să-ţi fi spus,
Se cade să-ţi fi pus, măcar, o floare
La crucea celor vii, chiar dacă nu-s –
Se cade să fi plâns, cu ochiul rece,
Se cade, poate, să fi înviat,
Se cade în mormânt să fi urmat
Inima ta, ce-n viaţă, ne petrece –
Se cade să fi-nchis doar, cu ruşine,
De-atât pacat, şi ochii, amândoi,
De-atâta rău, ce l-am ştiut de bine,
De-atâta împietrire la nevoi –
Se cade să fi miluit un om ce n-are
Acoperiş, nici hrană la copii,
Sau o femeie ce n-avea parale
Să mai rămână-n lumea celor vii –
În loc de toate, tot să iau din tine
Eu am venit, şi-am luat de pe mormânt,
O aşchie de lemn, şi-am pus-o bine,
Să am hrisov din crucea unui sfânt –
O viaţa-ai dat, şi dăruieşti şi-n moarte,
Aşa esti tu, părinte, tot dator
Celor cu carte, să mai scrii o carte
Cu fiece durere, şi oscior…
Fii primul care comentează