Cantecul ingerilor

Un inger n-are niciodata trup –

Il recunosti – cand liber esti – in gand ,

Iti da din pranzul lui, cand esti flamand,

Si iar iti da, de dai din el, la stup –

Si nici nu stii, cu cine-n gand, vorbesti,

De nu tot pui, toiag de rugaciuni,

Si printre serpi, ca si printre minuni,

Pe cand tot calci, pe urme parintesti –

Si cazi mereu, si urci, din slabiciuni –

Cum, in cel fel, se stie , nu se stie,

Te slefuieste-n ea, o taina vie,

O vesnicesti, in drepte plecaciuni –

Un inger are, cateodata, trup –

Atat – de l-ai atins, de neatins

Te lasa liber, tot mai slab, si nins,

Pe cand, din amandoi, copii – se rup…

7 septembrie 2014

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns