Eu raman cu tine, Rosinanta,
Buna mea martoaga de acum,
Eu ti-am fost scutier, si tu, servanta,
Tot vanand pe lume, nori si fum –
Cavalerul asta chiar nu stie
Ce uriasi de vant, in lancea lui,
Sunt condusi in Marea lor Prostie,
De Inteligenta nimanui!
Hai sa-ti dau putin ovaz, mai rabda –
Nici nu vreau s-aud ca mi te schimb
Chiar acum, pe-o dragoste de tabla
Pentru vreun CentAur, sau vreun nimb!
Ce sa fac, imi fac doar datoria –
N-am semnat nimic, am scut, ciubote,
Pentru tine, fan, si-mi iau simbria
Cand viseaza-ntr-una Don Quijote!
Rosinanta, fii si tu, martoaga,
Stii ce mult , in vis, am mers frumos?
Stai sa te incalec, scumpa draga,
Don Quijote-n cer – si eu, pe jos…
9 septembrie 2014


Fii primul care comentează