Eliza, cea zburand cu lebedele ei,
Camasi tesandu-le, din firul ei, de viata,
Sa-i faca oameni, iar, prin anii grei,
Sa semene cu tatal ei, la fata –
El – povestea un om dintre acei
Ce il priveau intai, de dimineata,
Ca dintr-un pui de lacrima, holtei,
Se preschimba-n barbat, cu ochi de gheata –
Noi, cate doi odata, cate trei,
De-aceeasi zi, si noapte, ce ne-nvata,
Cat am zburat – ca sa tacem, sa bei
Din ce nu stim, ce vesnic, te inalta –
Zbori, pui… si-mbraca lumea asta, hoata…
Incremenit in alergare, Pazit de propriul caine, garda Cu libertatea-n gura, zgarda, Visand o Daciada mare – In care, neputand sa zboare, Alearga numai pe picioare, Si concureaza fiecare, Pentru un loc, mai bun, sub […]
Respira uneori tablourile Sau privirea care le priveste, respira? Inchizi ochii sa nu mai vezi dominourile De heitaira si lira. Arme cu care te tot intalnesti, Oameni care au trecut pe langa tine, pe strada. […]
“Dacă deschizi ochii bine, poţi vedea stelele a căror muzică o auzi demult”. Elevii Centrului Şcolar “Beethoven” nu au auzit niciodată muzica stelelor. Şi nici nu o vor auzi vreodată. Le-au rămas pentru ascultat, […]
Copyright © 2026 | MH Magazine WordPress Theme de MH Themes
Fii primul care comentează