Respira uneori tablourile
Sau privirea care le priveste, respira?
Inchizi ochii sa nu mai vezi dominourile
De heitaira si lira.
Arme cu care te tot intalnesti,
Oameni care au trecut pe langa tine, pe strada.
Aveau ochii rosii. Neomenesti.
Asa erau? Sau ochii tai erau deformati, sa ii vada?
Gandind astfel, privirile lor s-au intors inapoi.
La culorile lor. De ochi simpli si goi.
Cate arme exista, de care n-avem habar.
Intalnim o parte din ele. Apar altele, iar.
Ne sunt prietene? Sau ne sunt Adversar?
As fi putut sa urlu, privind ochii rosii,
Sa lovesc acesti extraterestrii, neomenosii,
A cui a fost arma? A cui, deformarea?
A fi, sau a nu fi om bun – aceasta e intrebarea.
Dar daca vezi in jur rezultate fenomenale.
Un fel de pagube colaterale.
Un fel de deliruri de informare
Din care departele canta, aproapele – moare,
In Oda Bucuriei, nemuritoarea?
A fi sau a nu fi om bun – aceasta e intrebarea.
In rest, ne temem de cei fara teama.
Ce sa mai piarda? Ce iubire de femeie, de mama,
De copii si de tara,
Ca sa se cante in armonie,
O Oda Universala, umana, de bucurie?
Cui? “Ecce homo!”
Un Rege pe un magar, pe spinare –
A fi, sau a nu fi om bun – Raspundeti prin vot, fiecare, la intrebare…
10-11 septembrie 2014
Fii primul care comentează