Lucrurile stau cam aşa: dacă îmi pasă de omul care abia îşi duce traiul – sunt comunist, dacă cer un salariu mai mare – sunt capitalist, dacă spun ceva rău despre un altul – sunt rasist, dacă spun că îmi iubesc ţara – sunt naţionalist, dacă îmi critic ţara – sunt trădător, dacă nu-mi plac străinii – sunt xenofob, dacă îmi plac străinii– sunt cosmopolit, dacă am impresia că am mereu dreptate – sunt obtuz, da ...

Când vorbim despre ţara noastră, respectiv când o facem noi, românii, o vorbim de cele mai multe ori de rău. Asta însă, după cum am observat, în marea noastră majoritate nu o facem din lipsă de respect pentru ţară, ci pentru că ne pasă prea mult de ea. Fiindcă vrem şi noi să fim ca ei (i.e. occidentalii), pentru că vrem să nu mai fim priviţi cum suntem, fiindcă vrem, în cele din urmă, să revenim acolo unde ...

Probabil că, alături de pictură, muzica este cea mai veche formă de artă umană. Şi, tot la fel ca şi pictura, ea reprezintă un limbaj universal, care, spre deosebire de literatură, de pildă, nu mai are nevoie de unul intermediar, respectiv în exemplul de faţă, traducerea. În fine, cert este că muzica a devenit, în timp, un element al naturii umane, fără de care viaţa, aşa cum este ea concepută azi, nu ar pu ...

De multe ori mă mir de perspectiva diversă pe care o au unii, din ce în ce mai mulţi, asupra artei şi a culturii în genere. Nu este vorba, neapărat, despre bugetul care i se alocă mereu, din mic în inexistent, ci mai mult de „utilitatea” acesteia. Probabil că cei care îşi pun astfel problema omit o serie întreagă de fapte evidente. Mai întâi, nu cred că este necesar să o mai amintesc, arta nu are, evident, ...

Dacă intri la noi într-o bibliotecă, trebuie să porneşti de la premisa că, aproape cert, nu vei reuşi să obţii ceea ce ai vrut. Îmi amintesc de o distinsă doamnă în vârstă, înţepenită în mentalitatea de dinainte de ’89, care este custode la Muzeul Naţional al Literaturii Române. Într-o discuţie publică, i-am povestit respectivei doamne cum, în Occident, primeşti nu doar cărţi mai vechi decât întreaga noastr ...

Nu de puţine ori stau şi mă mir cum de noi, românii, suntem în stare să facem toate lucrurile pe dos. Dacă există o cale scurtă, noi „ştim” scurtătura. Evident, inutilă, şi complicând până peste poate orice lucru. Dacă se poate face un lucru bine, noi „ştim” mai binele. Desigur, mai binele se dovedeşte a fi un dezastru total (conform maximei pe care mi-o repeta în copilărie bunicul meu: „Mai binele este duş ...

Trăim într-o ţară paralizată de frică. Unde te uiţi, vezi doar priviri îndărătul cărora se ascunde o altă părere, vezi zâmbete, care se nasc doar din dorinţa de a nu te contrazice, auzi cuvinte care îţi ţin isonul şi care îţi dau dreptate, când vocea care le rosteşte tremură. În general, lumea se teme. Se teme să îşi şi, în acelaşi timp, să îţi spună părerea. Este o teamă generală, pe care o au mai toate ge ...

În urmă cu ani de zile, pe când nu eram nici în NATO şi nici prin apropierea aderării la UE, am predat limba română la Universitatea din Heidelberg. În vremea respectivă, postul era finanţat de Germania, ca semn al interesului purtat limbilor romanice. Era o onoare să predai limba, cultura şi literatura ţării tale într-o lume care nu ştia mai nimic despre toate acestea, despre locul din Europa de unde prove ...

Oricine ştie că atunci când ai nevoie de ceva te duci la un magazin şi cumperi acel ceva. Doar că a cumpăra ceva tocmai atunci când ai nevoie de acel ceva este complet imatur, nerezonabil şi lipsit de sens. Din proprie experienţă îţi vor spune toţi că este mai bine să cumperi ceva atunci când nu ai nevoie de acel ceva. Pentru că este în ofertă, pentru că tocmai a fost adus în magazin, pentru că e din moda a ...

Ca în fiecare vară, România este oripilată. Părinţii sunt nervoşi, acuză şcolile, elevii dau şi ei vina pe cine şi, mai ales, pe ce pot, profesorii sunt de părere că aşa o generaţie nu a mai fost de mult, facultăţile sunt şi mai disperate ca părinţii, niciun profesor nu vrea să rămâană fără posturi, guvernul susţine sus şi tare că fosta guvernare e de vină, că învăţământul trebuie reformat (a câta oară?!?!? ...

Nu fac parte dintre cei care consideră că biografia autorului (evident, în general vorbind) are vreo importanţă în a gusta sau nu opera acestuia. Există o întreagă serie de scriitori care, priviţi din acest unghi, pot fi deopotrivă repudiaţi sau adulaţi, depinde din ce perspectivă: puritană sau nu. Dacă autorul a fost un "depravat", prin aceasta înţelegându-se, în accepţia comună a termenului, un ins dedat ...

În principiu, lucrurile sunt clare. Fiecare îşi stabileşte locul în care va face concediul, în funcţie de preferinţe, de buget sau în funcţie de o serie de alte motive personale, care îl privesc pe el sau propria familie. Dar, dacă aşa ar trebui să stea lucrurile, în realitate, ele pot fi complet diferite. Şi nu doar de această dată e o discrepanţă între teorie si practică... În primul rând, cel care caută ...

  Personal, l-am întâlnit pe Adrian Năstase la câteva ediţii ale conferinţei internaţionale “Penser l’Europe”, organizate de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române. Nu pot spune că am fost vreodată un mare simpatizant al lui, din punct de vedere politic, însă felul în care îşi prezenta ideile mi-a impus un respect deosebit. Şi aşa ar trebui începută orice fel de discuţie despre el. Tre ...

Nu ştiu de ce, dar puţini par să realizeze că orice interdicţie duce tocmai încălcarea ei. Şi aceasta, de parcă nu am avea exemple destule în istorie, de parcă noi am fi primii care o descoperim. Dar sã aruncãm o privire asupra interdicţiilor - mai mari sau mai mici. Evident, în acest caz, putem porni mica noastră călătorie în lumea celor de nefăcut din mai multe perspective.  Pe de-o parte, putem începe cu ...

Cultură este, la drept vorbind, un termen prea sincretic pentru ca să exprime, cu adevărat, ceva în sine. De fapt, la o analiza mai atentă, cultură nici nu poate fi un termen, având în vedere că se referă la o realitate pe care o de-scrie, în vreme ce cultura oferă o pluralitate de realităţi, ce i se sub-scriu. Dar, da, cultura este un sincretism, care îi dă fiecăruia ce vrea să vadă, să audă sau, de ce nu, ...

Că publicul român a început să guste spectacolele de teatru, de operă şi concertele simfonice este nu neapărat un lucru îmbucurător, ci unul normal. Nu văd de ce ne-am extazia profund să auzim că lumea (re)începe să guste arta. Chiar dacă motivaţia celui ce se perindă prin sălile aducătoare de cultură şi de frumos în suflete nu este întotdeauna la fel de înălţătoare cum şi-ar dori artiştii să fie, căci, ce- ...

Nu ştiu dacă „Nu se poate” este sintagma cea mai des rostită de români, dar, cu siguranţă, o putem auzi aproape în orice context. Aşa se face că, inteligent de la natură, românul a învăţat să distingă cel puţin trei sensuri ale acestor cuvinte. Primul şi, totodată, cel mai comun, este acela, însă extrem de rar folosit ad litteram, anume „nu se poate în realitate”. Celelalte două sunt din ce în ce mai subtil ...

Este curios cât de puţină lume mai pune în zilele noastre preţ pe vorbe. Blazarea şi incertitudinea iau, din ce în ce mai des, locul încrederii şi al dorinţei de acţiune. Mai mult, expresii care indică seriozitatea, ca de exemplu cumpătat la vorbă, ies din uzul curent al limbii, deci al mentalităţii, inducând un uşor iz arhaic. Dacă însă aşa vine vorba, atunci, cu siguranţă că vorba lungă este cu adevărat s ...

A te deplasa prin ţară este o adevărată plăcere, atunci când ai la dispoziţie atâtea mijloace de transport. Când te decizi să pleci pe undeva, eşti tentat să mergi cu toate, într-atât de ieftin, de rapid şi de confortabil ajungi dintr-un capăt al ţării în celălalt. Primul gând este, desigur, avionul. Acum există curse între marile oraşe de mai multe ori pe zi şi, dacă ai avea de rezolvat o problemă, ai pute ...

E ca şi cum ţi-ai lua maşină nouă. În urmă cu câţiva ani ai avut de optat, ai ales şi te-ai pricopsit cu ceva. Ceva, ce la vremea respectivă te mulţumea. Ceva, ce pe atunci credeai că este cel mai bun lucru de pe piaţă. Mai întâi o vezi pe stradă sau prin vreo parcare. Şi îţi place. Într-atât de mult, încât ai vrea să o ai. Începi să răsfoieşti prin reviste (fără să le cumperi), te mai uiţi pe net, treci di ...

Câteodată stau şi mă mir de naivitatea unora. Curios, dar pe un naiv nu te poţi supăra niciodată. La fel cum nu te poţi supăra nici pe un idealist ori pe un copil. Aceste  categorii şi-au câştigat dreptul nu doar de a trăi în lumea lor, dar şi pe acela de a interacţiona cu a noastră prin prisma propriilor crezuri. Mai mult, în cazul lor nu se presupune niciodată, aprioric, nimic negativ – doar uneori sunt p ...

În general, lumea nu ar trebui să îşi pună prea mult întrebarea dacă a fi Cineva este totuna cu a fi cineva. Este o chestiune care, în esenţă, nu ţine de cotidianul nimănui. Dar tocmai de aici se ajunge la o atitudine cel puţin bizară. Mai întâi, trebuie remarcat că, pe la noi, prin ţară, ţelul fiecăruia este acela de a fi Cineva. Pentru că dacă eşti Cineva, ai multe avantaje. Atât de multe, încât nu neştii ...

  Suntem în Săptămâna Patimilor. Cei plecaţi prin depărtări s-au întors, ceea ce se şi vede. Abia dacă a venit vremea frumoasă, că prin oraş nu se mai poate circula. Din nou. Cozile de maşini, către şi dinspre Mall, paralizează întreaga urbe, de parcă ne-am afla din nou în urmă cu vreo câţiva ani, când criza nu se abătuse nici prin Europa, nici pe la noi. Doar că ambuteiajele sunt strâns legate de pati ...

Deşi religia ortodoxă este majoritară în ţara noastră, (mai) există o comunitate a catolicilor, care, lucru ştiut, devine tot mai restrânsă de la an la an (chiar dacă prozelitismul nu este prohibit la această biserică). De aceea e greu de precizate raportul numeric dintre numărul enoriaşilor şi acela al clericilor. Indiferent de cum stau lucrurile, cert este unul singur. Suntem în prag de Paşte catolic. Şi ...

          Să ieşim puţin din rutină, să stăm, preţ de o ţigară, şi să medităm. Nu este nici greu şi nici nu necesită un efort prea mare. Sau, mai bine spus, n-ar trebui. Să ne oprim din ceea ce facem, din orice ar fi sau ar însemna aceasta, şi să vedem lucrurile aşa cum sunt. Să lăsăm, pentru o clipă, totul la o parte, condusul, cumpărăturile, discuţiile cu prietenii, cu necunoscuţii, cu şeful, cu colegii, ...