Procesul

La varsta de trei-patru ani,

Valeriei si Oliviei

Le-au murit

Unul dupa altul,

De tuberculoza,

Parintii.

Fetitele au ramas in grija

Unchiului lor

Tetiut.

 

Tetiut avea avere mare:

Lunci,

Livezi,

Fanete,

Porcaretul,

Gura Dobrilii,

Dosul lui Mogos,

La Arini,

Gorganul,

Si pe toate

Le lucra in parte

Cu oamenii.

 

Cu varsta,

i-au scazut puterile,

dar a devenit tot mai darnic:

invita oamenii

la bolta

la baut,

beau toti pe datorie,

si Tetiut o lua,

saptamana viitoare

de la capat.

 

Creditorii ii tot cereau banii,

Si Tetiut ii ducea cu vorba,

Pana cand,

Intr-o zi,

I-au venit toti la poarta

Cu ordin judecatoresc,

Sa ii ia lui Tetiut

Casa si pamanturile.

 

Tetiut a ras

Si le-a spus:

Eu nu am nimic, oameni buni!

Casa si pamnturile

Sunt ale nepoatelor mele

Olivia si Valeria.

Caci Tetiut, pe ascuns,

Facuse la Alba actele

Pe numele fetitelor orfane.

 

Si au plecat creditorii cu buza umflata.

 

A murit Tetiut,

Valeria s-a maritat in Brasov,

Cu avocatul Mosoiu,

Olivia s-a maritat

Cu inspectorul financiar Dinu,

In zona Timisoarei.

 

Au trecut anii,

Pana sa ma nasc eu,

Nepotul Oliviei.

 

Imi aduc aminte

Ca timp de douazeci de ani

Bunicii mei

Marin si Olivia,

s-au judecat cu alt nepot al lui Tetiut,

Gligor,

Pentru pamanturile bunicii si matusii.

 

Gligor lucrase pamanturile

Zeci de ani,

Si acum pretindea

Ca sunt ale lui.

 

Avocatul bunicilor mei

Era Marza,

Seful baroului Alba Iulia,

 

An dupa an,

Luam trenul pe ruta,

Craiova,

Caransebes,

Alba,

Si plecam cu bunicii in Ardeal,

Sa isi gospodareasca pamanturile,

Si procesele.

 

Veni si ziua ultimei infatisari.

Gligor a venit cu toate neamurile in sala de judecata,

Stateam in sala,

Si ascultam

Cum avocatul lui demonstra

Limpede si clar

Ca pamanturile sunt

Ale lui Gligor.

 

S-a facut o pauza,

Si Gligor, cu neamurile, si avocatul,

s-au dus la crasma

sa sarbatoreasca

castigarea procesului.

 

Avocatul Marza,

s-a intors spre bunicul

si i-a spus

Domnule Dinu,

Imi pare rau,

Dar asta este situatia,

Pierdem procecsul!

 

Dar bunicul nu asculta.

Tot scotocea

In servieta lui maro,

Jerpelita,

Actele,

Si le citea repede,

Unul dupa altul,

Pana cand

A ridicat in mana un act

Si I l-a intins cu mana tremurand de nervii aflarii

Avocatului:

Cititi, va rog, domnule Marza!

 

Eu, Tetiut, scria in act,

Dau in exploatare,

Pe durata de atatia  ani,

 Nepotului meu,

Gligor

Pamanturile peste care am fost stapan,

Aflate acum in proprietatea

Nepoatelor mele

Olivia si Valeria.

 

Pai, a baiguit Marza catre bunicul,

Domnule inspector,

Am castigat procesul!

 

Asa se mai intampla

Cateodata.

Avocatul partii

Este salvat

De parte.

 

Si avocatul a prezentat actul in instanta.

Judecatorul  s-a pronuntat imediat.

Gligor si neamurile,

Au ramas albi la fata.

 

Pamanturile lui Tetiut, ale Oliviei si Valeriei

Au fost lucrate in parte

De Ionul Cosmei,

Ieronim,

Oprea,

Simion,

Lae,

Tomica Palcau,

Ampoitan Traian,

Gligor,

Simion de pe Valea Metesului,

Pana cand

Au ramas fara puteri

Sau au trecut pe o lume mai dreapta.

 

Copiii lor

s-au bajenit  care incotro.

 

Si eu, mama, si fratele meu

 am ramas proprietari

peste comori

care nu au mai facut nici prune,

nici mere,

nici vinars,

nici lucerna,

nici branza,

nici grau,

nici in,

 

platim doar

in fiecare an

impozitul pentru

iarba,

si fagi si arini si stejari.

 

Locurile pe care le-am strabatut

Copil,

Candva,

Pleaca si ele,

Incet, incet,

De pe loc,

In mintea si inima mea…