CULTURA / Doina răbdării

Întâlnii pe lângă schit,

Un roman încărunţit –

“Ce durere  ai, bătrâne?

Ai răbdare până mâine  -“

 

Mai încolo, lângă ziduri

Alt roman, cărunt la riduri –

“Ce durere ai, bătraâne?

Ai răbdare până mâine –“

 

Geaba trec, geaba le  zic,

Moşii ăştia tac chitic –

Doar se uită-n depărtare –

Şi respiră tot răbdare –

 

Trece-n valuri lumea mare,

Ei fac valuri de răbdare,

Fac şi valurile, mari,

Ei trec mare de răbdari –

 

Lângă templu, lângă bloc,

Stau bătrânii, drepţi de tot,

Şi mă-ntreaba : “ce te doare?

Până mâine, ai răbdare !”

 

Şi de când tot trec, şi-mi zic

Tac şi eu, răbdând, chitic –

Doar mă uit în depărtare,

Respirând, cu ei, răbdare –

 

Frunza verde de cicoare,

Tot răbdari şi tot rabdare,

Frunză verde sfinţi bătrâni,

Rabdă-i, Doamne, pe  romani!

 

 

10 noiembrie 2011

 

Jianu liviu-Florian