Afirmația lui Nichita Stănescu aminteşte de proverbul Prietenul la nevoie se cunoaște.
Ai nevoie de ajutorul cuiva la fața locului, și nu în gând.
În primul rând, când ai o suferință fizică din care să rezulte o imobilitate temporară, ți-e foarte aproape, la propriu și la figurat, cel care te sprijină de umărul lui și te duce la serviciul Urgență al spitalului. Evident, prieten este cel care, din precauție te vizitează și te întreabă ce mai faci.
În al doilea rând, prezența cu trup și suflet a cuiva demonstrează prețuirea lui pentru tine. Își abandonează mult din ritmul de viață, ca să-ți ajute când cu sufletul îl strigi, deci nici măcar nu-ți pronunți nevoia de ajutor.
În concluzie, pot spune, la fel ca Nichita Stănescu: Prietenia nu este un dor, ci o prezență. Un prieten adevărat mereu caută să-ți preia din greul situațiilor, fără să aștepte recompense. Eu țin la amicii mei necondiționat.
Fii primul care comentează