„Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta” ( Sfântul Simeon )
“- Ce ai ţinut în braţe, Simeoane?”
“-Pe Dumnezeu, copil, rupt în piroane!”
“-Ce ţii în braţe, veşnicind, mereu?”
“-Copilărind, pe bunul Dumnezeu!”
“-Şi cât de greu, povara Lui, te-apasă?”
“-Nici nu o simt, căci ne e dor, şi casă!”
“-Şi ce Ţi-a spus, copilul, din vecie?”
“-Că veşnicia e copilărie!”
“-Ce are un copil, din scumpătate?”
“-Nu are griji, şi are libertate!”
“-Şi cine îi sunt robii lui, cuminţii?”
“-Precum sunt sfinţii, cei ce-i sunt părinţii!”
“-Şi ce-ai să-i spui, copilului, la moarte?”
“-Când vei fi duh, cu ce rămâi, din toate?”
“- Cu ce rămâi, prea bune înţelept?”
“- Cu Dumnezeu, strângându-mă la piept!”
Fii primul care comentează