În cazul nemulțumirilor începute în ianuarie, când nimeni nu mai credea, deși într-o discuție, am adăugat, fără să consider că am dreptate, și numai din înțelepciune livrescă, amănuntul că nu te poți război niciodată cu poporul, indiferent de aparențele în care îl vezi și de cine te crezi, imun ori etern, a doua zi izbucnind nemulțumiri, mi-am dat seama ce bine ar fi fost să mai apară un Tudor Vladimirescu și ce mult a însemnat el pentru noi, când două ocupații suportam, fanariotă și turcă, nu doar hegemonia unei alianțe politice. În același timp, „evenimentele din decembrie 89”, așa cum le numesc unii (cu emfază) au părut mai mult ca evenimente, datorită simbolurilor (preluate din febra sfârșitului de an 89) la care apelau oamenii: flori pentru soldați, pancarte cu mesaje ca atunci, steag fără mijloc etc.
În perioada aceasta de criză, lumea a ajuns la o concluzie: ei i-a fost greu, pierzând drepturi câștigate cu suferință la Revoluție, și celor care au condus, bine, le-a fost bine, bucurându-se de privilegiul funcției, iar nu de obligația ei; dacă nu ai impresia că ai judecat o problemă, o lege în defavoarea celor pentru care ai elaborat-o, o treci prin parlament și o supui dezbaterii publice, nu o dosești, cu hibele ei, în tertipul cu numele „asumarea răspunderii”; dar fiind și astfel de legi adoptate, poate pentru mulți e vremea să răspundă, tocmai în virtutea a ceea ce și-au asumat.
S-au produs nedreptăți. E bine de văzut de către cine. Profesorii vor ca fostul ministru al Educației (actual consilier prezidențial) să-și arate diplomele, în traducere, legalizate, așa cum trebuie; este frustrant pentru o categorie instruită să fi primit lecții (și la ce mod!) de la cineva despre care nu se știe dacă și-a luat bacalaureatul și despre care umblă vorbe că nu a urmat decât biete cursuri la ONG-uri în străinătate. În funcție de proporția imposturii (dacă se va dovedi) nedreptățile îndurate vor fi enorme, iar dacă totul a fost în regulă în privința CV-ului (fostului ministru), măcar se va cunoaște un aspect, că, pregătit fiind, în mod intenționat a provocat schimbări, cu aroganță, cu destulă ură pentru soarta celui de la catedră și a celui din bancă.
Poți îmbunătăți standardul de viață, grav afectat în ultimii doi ani, poți convinge etc., dar dacă nu dai oamenilor un semn (atât de așteptat) că și în țara aceasta se poate face dreptate, atunci nu mai e nimic de făcut, în sacul istoriei se vor afunda partidele pe rând și speranțele de trai mai bun, odată cu ele, iar noi, cu Eminescu în față, model pentru orice român: în situații solicitante numai să-și imagineze cum ar fi procedat Eminescu și ar fi de ajuns, vom înfrunta cumva infinitul.