În zilele când nu muncesc,
noaptea am remușcări și singura alinare:
de mâine voi încerca să mă ridic în propria-mi
conștiință, scriind și lecturând.
Citesc un rând sau o strofă.
Plăcerea de a scrie se declanșează
atât de repede, încât inhibă lectura
și un pic pe mine care parcă nu sunt pregătit azi pentru ceva marcant.
Sturzii stau cu pliscurile în pene, bosumflați.
La fermă, cristalul zilei se dă peste cap de atâta praf.
Îmi plac boabele de porumb crud.
Laptele regăsit în boabe
mă conectează la un sector de puritate foarte discret,
încât nu-mi dau seama de fenomen.
E duhul ce trăiește o părere de bine.
Fii primul care comentează