Chiştoace vin, chiştoace trec.
Biserica s-a afumat.
Plămânii ei au ceva sec.
De cât s-a tras. În piept. Păcat.
Trăgeam şi eu. De zor. Mai ieri.
Nervos. Şi încăpăţânat.
Că munţi întregi de primăveri,
Am fost puternic, şi-am fumat.
Acum nu mai fumez. În loc
Aş face mult, din ce atunci
Fumam, şi nu făceam deloc.
Un Rai pentru bătrâni. Şi prunci.
Nu mai fumez, dar n-am puteri.
Degeaba –n ochii mei te uiţi.
Şi-mi ceri puţin. Un Rai îmi ceri.
Sunt fumători pe lume, mulţi…
Un fum deloc de n-aş fi tras.
Şi-n locul lui, numai grăunţi
De bine, de-aş fi scos pe nas,
Aş fi avut, din Rai – azi, munţi…
Chiştoace vin, chiştoace trec.
Biserica s-a afumat.
Plămânii ei au ceva sec.
De cât s-a tras. În piept. Păcat.
8 noiembrie 2012
Fii primul care comentează