Cu mila, pentru Dumnezeu

 

 

Cu mila pentru Dumnezeu, pentru ca n-are,

Ii dam si leac, si haine, si mancare,

Si-n Raiul pamantesc, chiar inteles,

Caci e sarac lipit, de-atat eres.

Din neam de Ioni, Marini, si Constantini,

Dam la Rachele si Isaci – lumini,

Sa nu se piarda-n lume, biet plebeu,

O matrice de jertfa – Dumnezeu.

Din neamul fara sclavi, de geto-daci,

Iubeilor, la inima saraci,

Le dam – cum Dumnezeu, si din infern,

Intregii omeniri se da etern.

El, pe pamant si-n cer, in simplu-I trai,

E cel din urma care intra-n Rai,

Cu mila blanda, noi ii dam mereu

Firimituri de Rai, lui Dumnezeu.

Caci este greu sa rupi din rau, un bine,

Sa-I dai cat inca sa se poata tine,

Sa nu inghita, clovn pentru prostime,

Pe lumea de Irozi, minciuni si crime.

Si suntem mandri ca pe rau, si ram,

Traim de dinaintea lui Adam,

Cu scrisul vietii, de la Tartaria,

Noi facem Iadul, Rai, in Romania.

Cu mila pentru Dumnezeu, pentru ca n-are,

Ii vindecam catime din ce-l doare,

El, pe pamant si-n cer, in simplu-I trai,

E cel din urma care intra-n Rai.

16 – 17 decembrie 2012