La deal

Pe marea de iarbă, corăbii am paşii,
Şi-mi sar înainte, ca peştii, cosaşii –
Şi clopote, florile mişcă sub vânt,
Coroanele norilor peste pământ  –

Pe ape de calci, nu e chip să nu-ndoi
Buchete de stele,  din florile moi –
Se-nclină  în faţa-mi, cu trupuri  mlădii,
Cu trene de gaze,  luntraşi-păpădii –

Şi-n urmă, cu iarba, eu vărui  siajul
Sub  tălpile mele de Rege – iar pajul
Zvâcnind  ici şi colo, în mâini mi-e toiag,
Spre umbra pădurii de fragi,  şi de fag –

Livezile ninse pe mări de smarald
Îmi dăruie sufletul fructelor, cald –
Departe, la ţărmuri, tresar în fântâni,
Cu velele-ntinse, scoruşii  bătrâni –

Trec mările, munţii, şi eu, înapoi,
Cat timpul în lujerii verzi,  de trifoi –
Îmi calcă bunicii pe ape, şi ei –
Corăbii ni-s paşii, pe marea de tei…