Bolnav pe o planeta, de deochi,
Te-as intreba, prietene de-aiurea,
De barna mea, si paiul tau, din ochi,
Atatia oameni nu mai vad – padurea?
Si de atati talanti, ce-n inmultire,
Si in desertul lumii, fac pustiu ,
Talantul ce-l ingrop, intr-o iubire,
Sunt vinovat, ca mie, nu mi-l tiu?
Cum sa mai judec, prietene de-aiurea,
Cu mintea-mi cu rotita sfaramata,
Ca sa nu risc, ca toata omenirea
Sa fie, si de tine, judecata?
Ramai cu bine, prietene, pe lume –
Cu noi, aici, ca si pe cealalta –
Si trage un bilet fara de nume,
In numele Planetei, ce ne iarta…
6 septembrie 2014
