Azi, s-a împărţit colivă. Ce-a rămas, lângă intrare
Au lăsat, să guste cine îşi va face-aici, cărare…
Şi vreo câteva pahare, mici, dar pline de dulceaţă,
Încă-şi aşteptau mesenii, să se bucure de viaţă…
De la ei, din bogăţia unor mâini lucrând într-una,
De cu soarele răsare, până când apune luna,
Din Biserica de vise, ca o pânză de corăbii,
S-a-mpărţit aici, colivă, celor mici, ca nişte vrăbii…
Şi oricât a fost de multă, şi oricât a fost de bună,
A rămas şi azi, destulă, să mai sature o gură,
Şi-a fost mare sărbătoare, şi pesemne, este încă,
Căci flămânzii toţi, ai lumii, au mâncat, şi mai mănâncă…
4 octombrie 2012
Fii primul care comentează