Si nici nu stii

 

Şi nici nu ştii ce nu mai sunt:

Puteri, vederi, curaj, sau nerv –

Ce mare-a fost, şi ce mărunt

Îţi e regescul vis de serv –

 

Ei urcă, tu cobori încet –

Ei strălucesc, pe când apui –

Ţi-a mai rămas să fii poet

Al Dumnezeului din cui –

 

Pe cum ai fost, odată, bun,

Cu cei cerându-ţi ajutor,

Primeşti acum şi tu un bun,

Din cei ce vin, spre cei ce mor –

 

Te faci, în bancă, tot mai mic,

Ceri  ajutor, şi îl primeşti,

Şi eşti aproape un nimic,

Al rugăciunilor fireşti –

 

Şi câte-ai vrea să faci, şi stai –

Şi câte-ai vrea să spui, şi taci –

Rămâi în tine, ca în Rai,

Cu cei plecati departe, baci –

 

Şi timpul ţese, ţese flori,

Pe un gherghef  în care, prins,

Precum la naştere, în zori,

Lumina veşnică  te-a nins…

 

4 ianuarie 2013