A venit aici, să scrie,
Un pomelnic pe hârtie…
Scrie drept lângă altar,
Fraţii de abecedar…
Scrie cum scriam şi eu,
Oamenii lui Dumnezeu.
Scrie greu, că-i greu ‘nainte,
Să îţi ţii părinţii, minte…
Scrie numele într-una:
Tata, mama – bunul, buna
Dinspre tată, dinspre mamă,
Când îi scrie, îi şi cheamă…
Scrie numele din sat…
Din bordei, şi din palat…
Scrie numele, le-nvie…
Din oraş… din veşnicie…
Scrie dascălii, colegii…
Şi puternicii, şi blegii…
Scrie rudele, vecinii…
Buruienile… şi crinii…
Scrie preoţii şi scrie
Oamenii de omenie…
Păcătoşii… şi curaţii…
Vinovaţi, nevinovaţii…
Şi de-odată, când mă simte,
Tot vorbindu-şi, înainte,
Se ridică, pleacă-n goană,
Să vorbească – la icoană…
Cum o înţelege-n pace,
O icoană care tace!…
Vocile ce-o ard într-una,
Cum le-mpacă ea, prea buna!…
A venit aici, să scrie,
Drept de la psihiatrie,
În Biserică, sfielnic,
O femeie, un pomelnic…
26 septembrie 2012
Fii primul care comentează