Zidul

 

 

Ai vrea si numele, omis

Sa-l am, si pururi, in genunchi,

Sa te ascult, plecat de trunchi?

Cu mana ta, sa-ti dau in scris

Romanul vietii mele, bis?

 

Sa iti tot spun ca sunt pacat,

Si tu sa-mi dai canon, sa ierti

Ca Dumnezeu, ce-am adaugat

La pasii tai spre ceruri, certi?

De n-am fost inger, sa ma certi?

 

Si sa ma plang si sa suspin

Ca orice fac, nu-s Dumnezeu?

Ca vinovat de tot, sunt eu?

Ca sunt, ca am, ca vreau, ca tin?

Ca sunt prea gol, ori sunt prea plin?

 

Sa ma trimiti de-aici, in Rai!?

Dar cu conditia sa ma port

Ca si cum sunt, la toate, mort!?

Ce vietii smulg, doar tu sa-mi dai,

Si eu sa te sarut pe strai?

 

Cand ale stiintelor urgii,

Cad peste-ai tai,intai si-ntai ,

Din cap si pana la calcai

Sa ii ajut pe ai tai fii,

Sa-si ia examenul  de vii?

 

Si pentru altii sa nu ceri,

Sa-l canti mereu pe Dumnezeu,

Precum a fost, sa fiu si eu,

Sa bati in sa, s-aud taceri,

Caci ce va fi, a fost si ieri?

 

 Si tu sa stii, din fasa, tot –

Si tu sa plangi, pe-un ban plangand,

Si tu sa razi, pe-un ban razand,

In Babilonul idiot,

Cu cei putand, ce nu mai pot?

 

Si iata, si cununa, sus!

Doar pentru mine, bland si bun –

Ce nu am vrut un pas sa pun

Acolo unde lacrimi, nu-s!?

Si am trait, doar ca intrus!?

 

Si-ai vrea si numele, omis

Sa-l am, si pururi, in genunchi,

Sa te ascult, plecat de trunchi?

Cu mana ta, sa-ti dau in scris

Romanul vietii mele, bis?

 

In zidu-acesta tutelar,

Lasati-mi, chiar si in zadar,

Deschisa, dragostea, macar!

18 martie 2013