Noi dam din nou, in pace, in mintea de copii…

  De ce mai are lumea, si dragostea, un rost, Cand n-am ramas copiii, copiiilor ce-au fost? Cand fotbalul cu-o piatra, si –un joc de lapte gros, Nu ne-au ramas si si astazi, tot ce e mai frumos?   De ce nu ne ascundem prin curtile pustii, De chipurile celor ce am ramas copii? Si nu sorbim cu ochii, la scolarite, roca? Si nu jucam pe timbre, sau nasturi, cioca-boca?   De ce nu mai bem apa, din tasnitori de fier? De ce nu mai ajungem, macar, pana la cer?…

Citește mai mult

Foaie pentru minte, inima si inchinaciune

Ană zidită în limba română a suferinţei mele, tu stai acolo şi judeci, eu stau aici şi mă judec. Dar de ce mă judec eu? Uite un mamam, spun. Mamamul este un câine ieşit la plimbare. În căutarea unui os, trecea pe lângă dispensarul medical. Aici, in Uzina Viselor. Ar trebui înmatriculaţi şi înseriaţi. Spune Sorin. Atunci simt că mi se lasă inima în jos. Şi soarele  creşte printre mesteceni, de după ziduri, până în inima mea. Sunt copleşit. Dumneata ridici o temă majoră. Cea a câinilor fără buletin de…

Citește mai mult

Suprafața minte

Aș vrea să cobor, în imperiul unei minuni, la scară minusculă, liliputan să fiu, din pânzele păianjenilor (care au invadat un pod părăsit), să înfirip vele pentru nava de carton, construită cu brațe de copil în toată firea. Cu aspirația de a pluti pe curentul aducând parfum de flori din grădină este în concurență foamea unui șobolan pândind. Busolă îmi e steaua destinului, dar și destinul, în metamorfoza-mi, cât se va modifica? O lovitură de coadă mi-ar fi acum fatală, harpon poate pentru balena care ochilor de rozător par a…

Citește mai mult