Ei strigă “Ţară, ţară, vrem ostaşi!” “Pe cine?” Se întreabă Din mulţime Şi numele ce-l strigă e al meu, Şi mâinile arată către mine – Nu, nu e timpul, spun Eu am de scris – Să vina –n locul meu tot ei, părinţii, Să vina-n locul meu aceşti bunici – Eu am de învăţat şi scris Aici, Cum luptă pentru ţară ei, cu dinţii – Se strigă “Ţară, ţară, vrem ostaşi” – Şi eu le spun: Eu am de dus în pană Familia mea, Şi alţi cinci pensionari, Şi am…
Citește mai multEtichetă: părinții
CULTURĂ/DECIZIA sau A DOUA ŞANSĂ
Partea I Un soare diform, sadoveanian, era pe cale de a dispărea în partea cealaltă a Pământului. Mai trecuse o zi din lunile de vară ale unui an cu multe evenimente încâlcite din hăţişul social şi, parcă, se cuvenea o clipă de respiro, într-un loc liniştit, plin de verdele naturii. Aşa gândeau tinerii, poate prea tineri, care se aşezaseră la cele câteva mese ale cochetei terase de pe malul râului ce străbătea însorita localitate sudică. Ramurile sălciilor pletoase se legănau peste balustradă, atingând pielea catifelată a acelora ce priveau prin …
Citește mai mult