Atat s-a dat

Atâta a fost dat. Doar cerul gol. Pământul

Pe care-ţi calci în linişte cuvântul.

Copacii verzi. Şi râul limpede ca aerul  în crengi.

Şi Ioan  pe mal, înfăşurat în cergi

La mijloc.

 

Şi Ioan botează omul, sau chiar pe Dumnezeu l-a botezat?

 

Mulţi zic că botezat a fost Iisus cu duhul sfânt, şi apă.

Că Fiul e-n Treime întru Duh, şi Tată,

Dar iconarul s-a gândit să pună-n loc

Un porumbel cu ghiocelul de lumină-n cioc:

 

Atâta a mai fost. O pasăre străluminând,

Înaltă.

 

Ioan nu a ridicat palate: pădurile i-au fost singurătate,

Mâncat-a miere de albine, doar,  băut-a  apă,

Şi limba lui striga: ,,Lăsaţi păcatul,

Veniţi şi pocăiţi-vă căci vine Altul.”

Atât a jinduit  din lume Ioan, să ia: Păcatul.

 

Atât a fost. Doar cerul. Şi pământul gol pe cergi.

Copacii verzi. Şi râul limpede ca sufletul pe crengi.

 

Atât a fost: pământ imaculat.

Pădure sfântă, cer apropiat.

Şi apă.

 

Şi Domnul a venit şi a luat

Păcatul tuturor.

 

Atât

Din toată inima, în orice timp,

Atât i-am dat.

 

Atâta a fost dat.

Şi Ioan,  prin cerul gol, atât s-a dat,

Trecea, în mâini cu capul  retezat,

Printre copaci de sânge, îmbăiat,

Şi gura-i de ţărână se surpa în gând şoptind:

,,Păcat !…”.