Revino, Doamne, mai curand,
Ca stam sa dam sange, la rand,
Imbatranim, si ne e groaza
Ca maine nimeni nu doneaza –
Acolo n-am vazut partide –
Doar fete pline, sau livide ,
Si ma rugam, caci ma lua teama,
Dar Te slaveam – donam lui mama –
Ce vrei pe lume mai frumos
Decat sa mori, ca sa dai sange
Chiar mamei, singure, ce plange,
Slavind in minte pe Hristos?
Dar mi s-a spus ca sunt batran –
Si prea bolnav ca sa donez,
“Si eu, cu mama, cum raman?
N-am donatori. Cum operez?”
Si de pe formulare reci,
Cu multe semne de-ntrebare,
M-a dus un inger, dintre zeci,
La buna doamna directoare.
Si mi s-a dat. Pe loc. Ce-am vrut.
Fara o floare. O bomboana.
Dator ca mana sa-i sarut
Am si facut-o, la icoana.
Si mi-a raspuns: Ce datorii?
Aici servim la datorie
O mare lume de copii,
Al caror numar, nu se stie…
4 decembrie 2013
Fii primul care comentează