Pana la Dumnezeu, iti fura dragostea toti sfintii, si toti adversarii. Nu-ti mai ramane decat sa o dai la porci.
De fiecare data cand aud ca mi se spune “Doamne-Ajuta!”, ma simt ca Iisus, pe Muntele Maslinilor, cu toti dormind in juurl meu, si proaspat sarutat de Iuda, inainte de trezire.
De fapt, “Doamne-Ajuta” trebuie tradus altfel, pe aici: “Dumnezeu cu mila, ca de la mine ( noi) nici buna-ziua”. Acum sa nu cadeti in caderea de jos a compasiunii. Astia sunt niste imbecili docti in muls lacrimi cetatenesti. Ca sa le dea, cui credeti? La pulime.
Ca ea lacrimi cere. Si paine.
Decat mult si prost, ca in gazetele astrologice, mai bine putin, in limita putinului bun simt, si bun.
24 octombrie 2014
Fii primul care comentează