Asistăm de o enorm de rea bucată de vreme, din faţa ecranelor noastre TV, sau din spatele lentilelor globurilor noastre oculare, la spectacolul mirific al valorilor europene în plină efervescenţă creatoare.
În megaspectacolele breaking news de mirosit chiloţii viitorului de aur, perfecţiunea weceurilor este “cutremurătoare”, aroma fecalelor este “incredibilă”, defecarea este “ştire-soc”, salvele de gaze sunt “uluitoare”, cunilingusul scaunelor este “ de necrezut”, onanismul cotidianului este “de neimaginat”, diareea prezentatorilor, redacţiilor şi televiziunilor este “şocantă”.
Telespectatorilor li se administrează secundă cu secundă doze şoc de şocuri electrice. Un spital de nebuni al Evului Mediu, cu ruguri, maşini de tortură, funii ude, cleşti şi cuţite, lipitori şi alifii din oase de oameni vii, limbi retezate, ochi scoşi, şi organe belite, îţi dă năvală în casă, te năuceşte, te castrează, te jupoaie de piele, îţi scoate dinţii, îţi bagă sonde în cur sau pe gură, în căutarea audienţei cea binefăcătoare, aducătoare de bani, cât mai mulţi bani, în conturile peştilor piranha care intră în orgasm la fiecare procent de ciosvârtă de viaţă terfelită câştigată în dauna răpitorului concurent.
Să fi existat televiziunile pe vremurile în care oamenii se străduiau să închege un alfabet, şi să scrie, ne-am fi mâncat şi astăzi unii pe alţii, urlând gutural la coada ghioagelor, direcţie spre care aceste bude publice în care nu ne uşurăm, ci ne umplem creierele cu rahat, mână masa ignorantă a telespectatorilor cu tehnici şi metode de spălare a creierelor “infatigabile”.
În regiile şi scenariile acestor balamucuri ale istoriei, viaţa noastră devine o hazna, fără limite, fără fund, fără ieşire. Dar nu una de care fugi mâncând pământul, în faţa căreia închizi ochii, urechile, nasul, nu o atingi, şi nu bagi limba, ci una “cutremurătoare”, “şocantă”, “incredibilă”, “uluitoare”, “de neimaginat”, pe care o cauţi, ca pe un drog, de când intri într-un spaţiu, închis sau deschis, pentru a-ţi calma o boală mai teribilă decât cancerul, ebola, sau ciuma: singurătatea.
Adevăratele medicamente împotriva singurătăţii au fost dintotdeauna oamenii buni în carne şi oase, animalele domestice, cărţile, şi creaţiile care înalţă, nu spurcă, conştiinţa umană.
Căutaţi-le, ca să mai trăiţi şi răspândiţi binele, frumosul, creaţia şi valorile umane ale spiritului, minţii şi inimii.
Altfel, vă vor trăi urâtul, răul, ura, distrugerea, şi instinctele dinosauriene ale haitelor vespasiene de pradă.
14 ianuarie 2013
Fii primul care comentează