Pamantul, totdeauna

Ce face tot Pamantul asta tot, cu banii?

Ce-ti garanteaza?  Ce sa iei cu ei?

Palate, chefuri, fumuri, si femei –

Si Conferinte-n care ametesc, Sultanii –

De-am fi mai oameni, cum sunt oamenii-ntre ei,

Tu ai veni in locul meu, la mine –

Si eu, cand sunt plecat, mi-ar cadea bine

Sa stai la mine-n casa, daca vrei –

Dar, din pacate, multi sunt prosti, sau zei –

Si eleganta nu-i pentru oricine –

Atunci, de ce dau buzna, mai vecine,

Din Vest, din Est, la tine-n batatura?

Nici ei nu au nimic de pus in gura?

Eu cred ca noi ne-am intelege bine –

Eu, in romana, o mai rup in rusa.

Tu, kiewean, poate mai simti romana.

Avem ca limba dragostea, nu bursa.

Si poate-avem si-o Dragoste, Stapana.

Principiul asta simplu de fratie

Nu l-as numi chiar neutralitate.

Ci-un fel de da-ne , Doamne, bucurie

Cand este vorba-n lume, de dreptate –

10 martie 2014