Paznicul viselor

Roadele vietii noastre? Singuratate. Neascultare.

Slujim cu inima, o minte prea mare.

Slujim cu mintea, inimi inguste.

Chiar si rimele, se conduc dupa fuste.

 

Si daca am scrie doar versuri albe, de tot?

Ne-ar apare in vis franturi de cuvinte?

Chiar si atunci, ne vom intreba: cine-a fost?

Ne spune adevarul? Sau minte?

 

Asa ne ducem, incet, incet, inapoi.

Sa aflam ceva sigur. Oare am existat?

Am scris ce simtim, sau ne-am spus intre noi,

Ceva sincer, si adevarat?

 

Munca. De ce-a ajuns o corvoada?

Banul. De ce-a ajuns un blestem?

Legea. De ce e naroada?

Oamenii. De cine se tem?

 

De cine va temeti, oameni? De Dumnezeu?

Care va sa zica, El mai exista?

Cereti! Cate doi, cate trei! Cereti-I mereu,

Scrieti-i ce va doriti, pe o lista.

 

Dar nu va luati dupa mine. Eu sunt

Un Heruvim. De tarana.

Insel ca sa capat un lucru marunt:

Dragostea lui Dumnezeu, peste mana.

 

11 ianuarie 2013