Au fost odata doi buni prieteni. Unul era crestin. Celalalt, musulman. Intr-o zi, musulmanul a avut un vis. Se facea ca in fata lui apare un om de lumina, si ii spune: Iubeste toti oamenii de pe pamant. I-a povestit prietenului crestin acest vis, si l-a intrebat ce poate sa insemne. Prietene, i-a spus crestinul, eu cred ca Allah ti s-a aratat in vis, si ti-a spus ceea ce ti-a spus. Dar nu pot sa iubesc toti oamenii, i-a spus musulmanul. Dar pe cine iubesti? Sotiile, familia, prietenii, imamul, si fratii de credinta. Si ei te asculta? Da, ma asculta toti. Si tu ii asculti pe ei? Da, si eu ii ascult. Si ii multumesc lui Allah. Dar tu, prietene, poti sa iubesti toti oamenii de pe pamant? Da, prietene, eu incerc sa ii iubesc pe toti. Si cum ii iubesti? Pai, imi iubesc sotia, familia, prietenii, colegii, preotul, si toti oamenii de pe pamant. Si ii asculti pe toti? Da, prietene. Si ei te asculta pe tine? Nu ma asculta niciunul. Si ei te iubesc? Numai din varful limbii. Si tu, ce faci? Eu, prietene, ma rog lui Iisus, si ii multumesc ca pot sa-i iubesc pe toti, asa cum sunt. Si sa invat de la fiecare ceva bun. Pentru ca eu sunt de vina. Nu stiu cum sa-i iubesc, pe fiecare in parte. Daca as sti eu…
9 ianuarie 2013
Fii primul care comentează