Pentru a-si permite un ou proaspat la cateva zile, domnul Stamatiade, contabil pensionar, si-a ales un hobby cat de cat mai banos. In timpul liber, acum, atat de generos, se delecta cu traficul de armament. Mai vindea o pusca mitraliera in Orient, mai punea de un bombardier invizibil in Lumea Noua, si asa, din putin in putin, chibitand pe langa marii furnizori, si micii beneficiari, din comisioanele de vanzare/cumparare, nu trecea saptamana, si punea pe masa din sufragerie, spre delectarea sa, si a sotiei, un ou de tara, total ecologic, pe care il savurau in reprize, o sambata, si o duminica intreaga. Doar oul este alimentul cel mai complet, care exista!
Ei, nici traficul de armament nu mai era ce fusese odata! Erau zile in care astepta ore intregi, o comanda. Si nici nu mai putea sa puna si el, dupa regulile salbatice ale economiei de piata, un comision mai maricel, cat sa adauge la oul cel de sfarsit de saptamana, ceva verdeata, si doua patratele de branza, macar. Ce vremuri vor fi prins unii, odata! Visa cu ochii deschisi domnul Stamatiade. Ce jamboane, ce muschi de curcan, ce vin de tara, ce cascaval! Nu mai vorbim de marile tunuri din timpul razboaielor! Dar ce este important, isi spunea domnul Stamatiade, este sa adaugam la felia stravezie de paine a fiecarei zile, ceva. Ceva sigur. Ca nici felia stravezie de paine zilnica nu mai e sigura, in ziua de azi!
Cum de nu mi-a venit ideea din timpul serviciului? Se caina domnul Stamatiade. Cand puteam sa beneficiez si eu de relatiile mele? O bomba ici, o bomba colo, un tun ici, un tun, colo, si astazi as fi fost si eu un furnizor de armament! Sau poate chiar un fabricant! Atunci sa vezi: baxuri de apa minerala, fripturi, dulceturi, clatite, cat despre oua, as fi avut cotetul meu personal de gaini! Am auzit ca gainile fac oua mai multe, si mai bune, daca asculta muzica simfonica! Pai, eu muzica simfonica le-as fi pus? Sa fi fost asa zgarcit, la inima? Le-as fi pus muzica de mitraliera, arii de mortiere, explozii de mine !
Asta e viata! E bine si acum! Daca nu curge, pica!
Cand se gandea la oul proaspat, profitul lui frumusel, de traficant de armament, domnul Stamatiade nu mai avea, parca, nicio bucurie in ziua in care ii venea pensia. O primea si o economisea pentru zile negre. Cand gandul pacii ii aparea, ca un cosmar, in minte. Dar ii trecea repede. In fond, daca nu ar mai fi razboaie, si inarmari, cine ar mai avea grija de pensionari, in ziua de astazi?
10 aprilie 2013
Fii primul care comentează