Romania noastra

 

Romania noastra, Doamne, nu mai este populara?

Sunt mai populari cei care o jupoaie dinafara?

De se mira si strainii, si le vine sa vomite,

Cand trimisii Romaniei, ii pun piedici iscusite?

Tot Fanar-Aliotmanul ce a stat pe la putere

Sa-si ingrase licuricii, si sa faca ei avere,

Hahaiti cu mintea stramba, si cu numele de clisma,

Ce au dat la tot poporul – saracie si charisma –

Latra azi ca nu e bine. Ca e timpul lor sa vina,

Ca sa fure din strafunduri, ce-au furat din radacina,

Ca e timpul sa –si imparta , intre ei, din nou, ciolanul –

Agramati si genii sterpe, rude bune cu penalul –

Ce iubire? Ce unire? Ce consens? Si ce tratate?

Unul crapa de cat are, altul crapa ca nu poate –

Romania se-mprumuta, ca sa dea romani afara –

Garantie ca dobanda si –mprumutul, ies din tara –

Si in ura viscerala, unii-s Lorzi, si altii, pleava –

Unii isi servesc stapanii, altii, tara lor bolnava –

Unii joaca stos cu tara, altii o carpesc cu paie –

Pentru unii – e icoana – pentru altii – ciumafaie –

Si privesti, privesti intr-una si-ntelegi tot mai putine,

Chiar si binelui, iti pare ca doar rau i se cuvine,

Mai salbatic, mai apatic, tot comuti de zor canale,

Sa te umple de speranta, niste haite canibale –

Doamne, cum sa-Ti spun eu Tie, sa nu simti vreodata haul,

Cand Duhovnic tarii mele a ajuns tocmai calaul –

Macar tu, fii bun, si vrednic, pentru-ntreaga Romanie,

Si ramai frumos pe cruce, etalon de omenie –

Si ne rabda. Sfinti si Iude. Si ne poarta, cate unul,

Trupul, sufletul, si crucea. Si ramai in veci, Prea Bunul!

Pana cand chiar si Tu, Doamne, cel rabdand ca Domn de vita,

Vei vedea ca pun in locu-Ti  o dracie cu cheita!

17 iulie 2013