Rugaciune

N-am putea sa murim amandoi, deodata?

Dintr-o mare iubire,  dintr-un ordin divin,

Surzii care nu pot, de-o durere ciudata,

De la cap, sa se vindece ei, cel putin?

 

Ce sa facem aici, foarte singuri, tacuti,

Incoltiti de idei, sufocate in fasa –

Pleaca vechii martiri, vin si noii nascuti,

Sa infrunte din nou, omenirea cea lasa –

 

Pe la mese n-am fost, impreuna, decat

Sa mai stam amandoi, la o vorba, cu altii –

Nici nu stiu de pe cand nu mi-ai pus dupa gat

Doua aripi de plumb, sa ridic toti Carpatii –

 

Odiseele noastre le repeta copii –

Te zidesc in zadar, strigi din zid, nu se-aude –

Se picteaza mereu pe pamant, tragedii –

Si vopselele-s tari, intre tamplele crude –

 

Unde sa ma mai uit, incotro sa privesc?

Poate doar inapoi, cand eram impreuna –

Poate cand am gresit, si ti-am spus te iubesc,

Un copil mult prea rau, pentru lumea cea buna –

 

Trec prin mine si serpi, reci, prin inima, chiar –

Am in burta un ghem cald si rece, si-as vrea

Ce te doare sa iau drept in inima  mea,

Sa traiesti ca sa simti tot ce simt in zadar –

 

Cine stie ce vine, cine stie ce-a fost,

Pe-ntunericul greu, cine poate sa scrie?

Poate doar Dumnezeu, de mai are vreun rost,

Poate doar Dumnezeu, daca vrea poezie…

 

7 ianuarie 2013