„Ultimii vor fi cei dintâi” pentru că „peştele, de la cap se împute”.
S-ar cuveni ca învăţământul să utilizeze ca metodă de predare, nevoia care îl învaţă pe om.
Dacă primeşti o laudă, întoarce şi celălalt obraz.
Un răufăcător:
– Oneroasă instanţă, sunt onorat că mă aflu în compania dumneavoastră…
Marile salturi ale omenirii s-au făcut prin metoda paşilor mărunţi…
„Un drum de o mie de leghe începe cu un singur pas”, spunea Confucius. Astăzi, acelaşi drum începe cu un singur contact de cheie…
Deşi întotdeauna e loc de mai bine, să ne mulţumim cu puţin.
După ce că mi-a făcut zile fripte, mi le-a mai şi mâncat…
Dacă te legi la cap când nu te doare, nu uita că adevărul merge cu capul spart.
Oamenii se împart în oameni şi oameni.
Mulţimea vidă este inclusă în orice cap.
Când îţi este indispensabil un capac, şi nu îl ai, fă un lucru care pune capac la toate.
Ce îţi place cel mai mult?
Cel mai mult îmi place să nu am de-a face cu nimic din ceea ce nu îmi place.
Ce nu îţi place?
Nu era mai simplu să mă întrebi ce îmi place mai mult?
Există jocuri în care un gol valorează mai mult decât tot preaplinul.
Şi furnicile au ridicat piramide.
– John!
– Da, domnule!
– Nu uita să mă trezeşti când am terminat de citit ziarul Times!
Cea mai frumoasa masă este aceea în care eşti şi plătit ca să mănânci.
Un credincios:
– Sunt cel mai netrebnic om de pe pământ. Sunt convins că mă veţi ajunge, şi mă veţi şi depăşi…
„De cel Călare să nu-ţi fie milă când îi atârnă picerele!”
– De ce ?
– După ce că e călare, îi mai atârnă şi picerele…
Cine aleargă după doi iepuri, nu ştie de unde îi sare în braţe al treilea…
Doinele şi baladele sunt denunţuri anonime, din popor…
Ghicitoare:
Cine zice, şi nu e ?
( cuvântul)
Meseria este o brăţară de aur care se fură. Ăştia sunt meseriaşii din ziua de azi…
Obiectele perfecte ucid oamenii perfecţi…
Buruienile sunt mai viguroase decât culturile…
Culmea flerului:
Să prinzi un şoarece cu mâţa-n sac.
Gospodarul îşi face din leagăn, coşciugul.
Dumnezeu îi ajută ireproşabil pe cei care se ajută singuri.
Pe vremea copilăriei mele, bunicii spuneau copiilor: Spune poftim!, nu Ce?
Azi, s-ar mulţumi dacă copiii ar spune, măcar, Ce? , nu Ce aia a mea vrei?
Când deschizi gura, gândeşte-te dacă nu e mai bine să rămâi filozof.
Din păcate, nu urma, ci turma alege.
6 iulie 2011
Fii primul care comentează