24 martie – 1911 (n. 18 aprilie 1846) a murit Nicolae Densuşianu. Este fiul preotului greco-catolic din Densus, Bizantius Pop si al Sofiei. “Nicolae a avut şi un frate Aron, poet si critic literar, profesor de limba latina la Universitatea din Iaşi. Fiul profesorului Aron este poetul Ovid Densuşianu. Numele familiei lui Nicolae era Pop, dar Aron ajuns la gimnaziul greco-catolic din Blaj primeşte numele Densuşianu pentru a-l deosebi de alti elevi care aveau numele de Pop; acest nume şi-l însuşeşte şi Nicolae.”
În oct. 1865 Nicolae s-a înscris la Rechtsakademie din Sibiu, Facultatea Juridica. Mai apoi, în anul 1870 Nicolae Densuşianu este notar al orasului Fagaras. În 16 martie 1878 Nicolae Densusianu este ales membru corespondent al Academiei Române în domeniul istoriei. Tot din acelaşi an, devine Bibliotecar-arhivar la Academia Româna. Despre munca ce a prestat-o acolo, Nicolae Densuşianu spunea: „În timpul de 15 luni, cât a tinut misiunea aceasta, am cercetat peste 12 biblioteci si 16 arhive. Am studiat peste tot locul diferitele colectiuni de manuscrise si documente, ce pot sa reverse o lumină nouă, sau să deschiză perspective mai vaste în domeniul istoriei noastre naţionale… cel mai preţios material istoric cu privire la epoca aceasta l-am aflat în arhivele cancelariei aulice si în arhiva comisiuni Jancoviciane. Actele descoperite aici ne dezvelesc înaintea ochilor o lume cu totul necunoscută din suferinţele şi faptele părinţilor nostri; ele răstoarnă în mod deciziv rătăcirile scriitorilor străini, ce apucase literatura modernă se îmbrace costumul verităţii istorice.” (Nicolae Densuşianu)
Este avansat de-a lungul cartierei sale, ocupând diverse poziţii: translator pe lângă Marele Stat Major (1884), director la Biblioteca Militară Naţională (1884-1911), Şef de birou Clasa II în cadrul Statului Major al Armatei (1 aprilie 1897).
A scris câteva volume isorice, menţionăm cele mai importante „Dacia preistorică” şi „Domnii glorioşi si Căpitanii celebri ai terilor române” în 2 volume (1895).
„Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre este numai o lungă serie de lupte uriaşe răsboinice, ce a trebuit să le susţină cu multă vitejie şi devotament poporul român pentru apărarea terilor române, a naţionalităţii, limbii, religiunii şi libertăţilor sale.” („Domnii glorioși și Căpitanii celebri ai terilor române”, 1895). (Sursa: https://www.egco.ro/)
