Vanduti pe doi Hristosi

 

M-am intrebat ce stie generalul.

M-am intrebat de ce nu ne-o si spune.

Si-am mers intr-o Biserica in halul

Lipsit, al meu, de har si rugaciune.

 

Era o coada lunga la icoane.

Si eu vociferam cu voce tare: –

– Spuneti-ne-Adevarul, generale!

Ca râd copiii nostri, cand se moare –

 

Si noaptea, langa mine, scosi in strada,

De proprietari, se incalzeau frumosi,

Niste romani, si langa ei, de garda,

Eu mi-am raspuns: “Vanduti pe doi Hristosi!”

 

Si m-am tarat cu greu pana acasa,

Cu dara mea de sange inapoi,

Cand generalul de armata lasa

Ostasii tarii, de familie, goi –

 

Cand iese un iubeu pe post, si spune:

–         Avem copiii lui, adica-ai lor,

Si cand chemati pe un stadion anume,

Ei doar sa moara cu familia, vor –

 

Acestia sunt iubeii Lumii noastre –

Curati, si buni, si calzi, si omenosi –

In Est, si Vest, in zarile albastre

Ei fac Mantuitor, din doi Hristosi –

 

Si flutura lozinci, si dau si lege

Atator crime si faradelegi,

Ca singur vezi ca nu poti intelege

De ce nu poti cu ei sa te-ntelegi –

 

Si lumea nu mai stie ce se-ntampla –

De ce sunt mari, si noi ramanem mici –

De ce ne tipa ingerii in tampla

Ca nu traim, ca ingerii, pe-aici –

 

De ce n-avem, cand Lumea Noua are –

De ce murim, cand altii-ntineresc,

De ce lumina e in sarbatoare,

Si-nsangerat, Craciunul romanesc –

 

De ce ne injunghiem unii pe altii –

Cand noi avem si stim de un Hristos –

De ce Alesii Lumii, ei, Inaltii,

Asteapta Altul, Adversarul, jos?

 

De ce luptam mereu, cu tot, si toate,

Din munca, si din dragoste, si grai –

Sa fie-n toata Lumea sanatate,

Si Lumea nu mai stie ce e Rai?

 

De ce si Dumnezeu e ecumenic?

De ce suntem romanii nimanui?

De ce conduce Lumea un nemernic,

Ce n-a rabdat, in viata lui, un cui?

 

De ce credinta noastra-i vinovata?

Cand este tot ce ne mai tine sus?

De ce si tara e crucificata?

–         Raspunde-le, Prea Bunule Iisus!

 

10-11 decembrie 2013