Mi-am făcut planul de weekend.
Am de strâns frunzele.
De cules o mână de struguri pentru Biserică.
De întrebat fata cea mică
Dacă are nevoie de mine să înţeleagă ce învaţă la şcoală.
Şi de citit, mai departe, o carte.
Astăzi, am dat telefon mamei.
Sunt fericit fără veste.
Pentru că a mai trecut o săptămână
În care am trecut peste toate.
Toţi ai casei,
Au ieşit cu bine,
Din tot acest malaxor,
În care
În fiecare dimineaţă a săptămânii,
Am dus în Biserică
Câte un nimic.
Aş fi vrut să duc ceva mare,
Nu pufuleţi,
Nu cartofi,
Nu tablou vechi,
Nu clopoţel,
Nu ardei,
Nu sticle goale,
Aş fi vrut să duc nu ştiu ce,
Ceva de o copleşitoare valoare,
Dar mi-e teamă că n-ar fi ajuns
Tuturor,
Până la a n-a generaţie,
Ba chiar până la marginea timpului fără capăt.
Acum e vineri,
Şi sunt atât de mulţumit
Încât se cade
Să vă întreb
Ce veţi face în weekend?
Cum vă distraţi?
Unde călătoriţi?
În ce Rai?
Şi acolo, ce faceţi?
Eu am de strâns frunzele.
De cules o mână de struguri pentru Biserică.
De întrebat fata cea mică
Dacă are nevoie de mine să înţeleagă ce învaţă la şcoală.
De citit mai departe, o carte.
De dat mamei un telefon.
De scris, poate,
Minuscule planuri
Despre cum simt şi fac – Raiul.
Atât de mic,
Încât nu mă încape…
28 septembrie 2012
Fii primul care comentează